Fiche technique
Format : Broché
Nb de pages : 409 pages
Poids : 400 g
Dimensions : 23cm X 28cm
ISBN : 978-2-87754-715-4
EAN : 9782877547154
Dacia Porolissensis
Potaissa et vicinia
Quatrième de couverture
Le présent volume correspond à la première section des Inscriptions de la Dacie Porolissensis, la plus septentrionale des trois provinces daciques. Il réunit 504 textes émanant du grand centre de Potaissa (Patavissa) et de quelques localités des alentours. Connue pour ses mines de sel et son importance stratégique, attestée pour la première fois par une borne milliaire en 108 apr. J.-C., Potaissa fut tout d'abord le siège de la garnison d'une troupe auxiliaire, puis, à partir de 168/170, de la legio V Macedonica, qui y demeura jusqu'à l'abandon de la province, en 271. Dans l'immédiat voisinage du camp se développa un habitat civil, qui accéda au rang de municipe sous Septime Sévère et, probablement sous le même empereur, au rang de colonie. Les inscriptions de Potaissa se distinguent par leur diversité et par les enseignements historiques dont elles sont porteuses.
This volume represents the first section of the Inscriptions of Dacia Porolissensis, the most northerly of the three Dacian provinces. It contains 504 texts from the large centre of Potaissa (Patavissa) and a number of nearby localities. The site was famous for its salt mines and strategic importance. Attested for the first time by a milestone in 108 A.D., Potaissa became the garrison of an auxiliary troop, replaced in 168/170 by the legio V Macedonica, which remained there until the province was abandoned in 271. A civil settlement grew up in the immediate vicinity of the camp, becoming a municipe under Septimius Severus and, probably under the same emperor, a colony. The inscriptions from Potaissa stand out for their diversity and their historical message.
Volumul de față reprezintă o primă secțiune a Inscripțiilor Daciei Porolissensis, a celei mai nordice dintre cele trei provincii dacice. Cuprinde 504 texte din marele centru de la Potaissa (Patavissa) şi din câteva localități din apropiere. Localitatea era cunoscută datorită minelor de sare şi a importanței strategice. Atestată pentru prima oară de o bornă miliară din 108, Potaissa a devenit garnizoara unei trupe auxiliare, înlocuite în 168/170 de către legio V Macedonica, rămasă aici pană la părăsirea provinciei din anul 271. În imediata apropiere a castrului s-a dezvoltat o aşezare civilă, ce va deveni municipiu sub Septimius Severus şi, probabil sub acelaşi împărat, colonia. Inscripțiile din Potaissa se disting prin varietate şi prin mesajul lor istorie.